SPÁTE spate s. n. 1. Partea posterioara a corpului omenesc de la umeri pana la shale; partea superioara a corpului animalelor cuprinzand regiunea coloanei vertebrale dintre articulatziile membrelor; spinare. ◊ Loc. adv. In (sau pe) spate = pe umeri sau pe partea dorsala a corpului; in spinare. Pe spate = a) culcat cu fatza in sus; b) spre ceafa. Din (sau la pe la de la in) spate = in (sau din) urma. ◊ Expr. A intoarce (cuiva) spatele = a nu mai vrea sa shtie de cineva sau de ceva; a deveni indiferent. Al strange pe cineva in spate = a) se spune cand o haina este prea mica pentru cineva; b) se spune cand cineva se infioara de frig sau de spaima ori cand este preocupat de un lucru dificil. A nu shti nici cu spatele = a nu shti nimic despre ceva a nu avea habar. A avea spate (tare) = a avea sprijin protectzie. A da (un pahar cu bautura) pe spate = a bea repede shi dintrodata pe nerasuflate. A arunca ceva pe (sau in) spatele cuiva = a arunca vina responsabilitatea pe cineva. (Fam.) Ma doare in spate = putzin imi pasa ma lasa indiferent. ♦ Procedeu de inot pe spate (1); proba sportiva de inot care foloseshte acest procedeu. 2. Parte a unor obiecte opusa fetzei; parte a unei ashezari formatziuni etc. opusa directziei spre care este orientata. ♦ Parte a unei haine care acopera spatele (1). ♦ Ceea ce se afla in spatele (2) unei ashezari unui obiect etc. 3. Spatarul speteaza scaunului; rezematoare. [Pl. shi: spete] Lat. spathae (pl. lui spatha).