SPÁRGE sparg vb. III. I. Tranz. 1. A preface un obiect in bucatzi sau in cioburi prin lovire ciocnire apasare; (uneori fiind vorba de obiecte de sticla) a face sa plesneasca sa crape (fara a se imbucatatzi). In cancelarie se invirteau mai multzi spargind ce le cadea in cale shi razboinduse mai ales cu registrele in care erau insemnate invoielile shi datoriile oamenilor. REBREANU R. II 200. Purcelul atunci... a spart o fereastra. CREANGA P. 85. ◊ Fig. Era plin primavara de copii... care la inapoiere spargeau aerul cu zgomotul trompetelor de carton shi al huruitoarelor de lemn. PAS Z. I 18. Deodata un stol de vrabii a zburat din vishin spargind strident linishtea. SAHIA N. 61. Un chiot lung sparge tacerea amurgului. VLAHUTZA R. P. 10. ◊ Absol. Multe gospodarii noua altele largite; nici un semn nu mai ramasese k au spart pe aici obuzele. C. PETRESCU I. II 204. ◊ Refl. Ei acum te uitzi la cana K sa spart! Dar daon foc! COSHBUC P. I 237. Se sparse bomban doua. ALECSANDRI P. II 88. (Fig.) Ne zapaceshte zbuciumarea asta a valurilor care se izbesc sparginduse cu zguduituri groaznice. BART S. M. 19. O detunatura infioratoare vui shi se sparse de zidurile castelului. Totzi tresarira k shi cum glontzul ar fi trecut deodata prin toate inimile. VLAHUTZA N. 187. ◊ A se lovi (sau a lovi pe cineva) la cap producind o rana. Paci era sa moara de mihnire. SHi daca no tzineau surorile ishi shi spargea capul cazind. ISPIRESCU L. 51. Sarunce aici cu pietre k sa ne sparga capetele? ALECSANDRI T. I 59. ◊ Expr. Ashi sparge capul (cu ceva) = ashi framinta mintea pentru rezolvarea unei probleme. (Refl.) A se sparge in capul cuiva se spune cind cineva este silit sa suporte consecintzele neplacute ale unui lucru ale unei situatzii de care nu este vinovat. Oricum tot in capul meu o sa se sparga. DEMETRIUS C. 42. ♦ Refl. (Regional) A capata o gaura a se gauri. De sar sparge blidun fund Doarash scapa de urit; Da blidui de cositor Nu se sparge pina mor! JARNÍKBIRSEANU D. 167. ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni ragushit. Glasul i se sparsese de tot. DUMITRIU N. 107. 2. A taia a despica lemne butuci in mai multe partzi (pentru a pune pe foc). In loc sa sparga butuci pinor plesni golanii de argatzi imi umbla cu Isopii! CAMILAR N. II 381. Spargea un lemn pentru foc dadea la o parte zapada. Nici treburile astea nu le facuse Mitica pina atunci. PAS Z. IV 258. 3. A sfarima invelishul unui obiect pentru a extrage shi a folosi contzinutul. Anica taiase o gaina. Sparsese oua. Pregatise cina pentru oaspe. C. PETRESCU I. II 174. Argintarul i ducea grija fiindca ascultind pe la usha nauzea alt decit cum spargea la alune pe nicovala. ISPIRESCU L. 92. ◊ Refl. (Poetic) Iar dacun nor se sparge deasuprai citeodata Cu lacrimi lungi de singe e ploaiaamestecata. ALECSANDRI P. III 305. (Prin metonimie) Un potop de ploaie se sparse din culmea intunecimii. DELAVRANCEA V. V. 223. ♦ Intranz. (Despre abcese) A se deschide (lasind sa curga puroiul). Daca uima a spart e bine sa punem pe rana frunza de ciumafai. SHEZ. II 19. 4. A distruge a nimici. Sparge cazemata asta. CAMILAR N. I 427. Dintre sute de catarge Care lasa malurile Cite oare le vor sparge Vinturile valurile. EMINESCU O. IV 396. Craiul lor a poruncit saduca tunurile k sa sparga portzile. NEGRUZZI S. I 170. Gura omului sparge cetatzi. Cu capul nu spargi zidul. ◊ Expr. A sparge norma = a depashi norma dind un randament mai mare decit cel prevazut. A sparge banca (sau rar bancul) = a cishtiga banii celui care tzine banca la bacara. Joc... Sparg bancul... El atunci scoate ceasornicul... Il iau. BOLINTINEANU O. 368. 5. A fortza o usha o incuietoare (pentru a jefui); p. ext. a jefui a prada. Ar fi putut sa umble cineva... Doar daca sparge broasca. BARANGA I. 202. A ars repede curtea boiereasca. Am spart pivnitzele. STANCU D. 147. Maica maica soacra mea Nu shtii cam satzi spui ceva? Unul pimnitza nea spart Butzile k incercat. TEODORESCU P. P. 680. ◊ Refl. pas. Mare vilva se facu in orash cind se afla k sa spart visteria imparatului. ISPIRESCU L. 372. 6. (Rar) A ara a destzeleni. Boul... Va afla din ce pricina sparge tzarna hranitoare. CONACHI P. 261. ◊ Refl. pas. Cu aratura se sparge pamintul. I. IONESCU D. 244. ♦ A sapa. Te du in grajdul cailor shi sparge pamintul shi sapa acolo k vei afla nishte oase de cal. RETEGANUL P. III 14. 7. A impunge a strapunge cu un obiect ascutzit sau taios; p. ext. (cu privire la fiintze) a ucide. Un junghi ia ieshit din coasta parca lar fi spart cineva. PREDA I. 159. Vitele mari cornute mai ales cind turba... sint furioase impung pe alte vite le sparg cu coarnele shi se reped dupa oameni. SHEZ. III 205. Toate vitele mia spart. ALECSANDRI P. P. 361. ◊ Expr. Ai sparge (cuiva) urechile = a face zgomot mare dind celor de fatza impresia k shiau pierdut auzul. Deasupra ta intiia explozie itzi sparge urechile. CAMIL PETRESCU U. N. 359. Dute dincolo mama; spargi urechile dumnealui! CARAGIALE O. II 165. ♦ Refl. (Adesea prin exagerare) A crapa a plesni a muri. Brotaceii se sparg la cintec k nishte poetzi zgomotoshi shi fara minte. DELAVRANCEA T. 62. Ea de jale se spargea. VACARESCU P. 13. Patruzeci de calarashi Cu cai de se sparg de grashi. TEODORESCU P. P. 179. ♦ Refl. Fig. A striga tare a racni a zbiera. Ho!... Ce te spargi asha in calea boierilor! ALECSANDRI T. 141. 8. (Invechit shi popular) A gauri a rupe o tzesatura o incaltzaminte etc. Ashternutul era de nishte pinza alba... shi subtzire de so spargi cu limba. ISPIRESCU L. 251. Geaba vii geaba te duci Geaba spargi nishte papuci. PANN P. V. III 5. Camasha veche umbli sa o cirpeshti shi mai rau o spargi. ◊ Expr. Pe unde shia spart dracul opincile = prin locuri foarte departate; la dracun praznic. ◊ Refl. Multzumi inca o data de buna gazduire shi de povetzele cele folositoare shi dupa ce lepada o pereche de opinci care se sparsese incaltza altele. ISPIRESCU L. 56. Zi shi noapte au lucrat bietzii creshtini la cetate pina sau spart toate hainele de pe ei. ODOBESCU S. I 408. II. Fig. 1. Refl. (Despre concentrari de oameni shi despre actziuni la care participa aceshtia) A se termina a inceta (prin imprashtierea oamenilor). Putea sa adune catre seara cind se spargea tirgul paie k sashi umple prispa. CAMIL PETRESCU O. II 47. Gloata se trezi. Sau spart rindurile. SAHIA N. 93. Jocul se sparse shi toata lumea se ingramadi in jurul celui ce sosea cu intrebari cu strigate cu mirari. REBREANU R. I 137. Congresul se sparse intrast rind fara succes precum in urma shi cel ce sta sa se faca in curtea domneasca de la Bucureshti. ODOBESCU S. I 269. Cind vine vremea de a se sparge balul e mare parere de rau. ALECSANDRI O. P. 253. Satul sa spart shi abia a mai ramas 4 case din 58 ce erau la 1850. I. IONESCU P. 313. Pina cartea se citea Nunta mindra se spargea. TEODORESCU P. P. 623. ♦ Tranz. A produce prin actziunile sale o disensiune o desfacere o imprashtiere de oameni o rasturnare de situatzii. Totzi... fac gura larga Dragostea k sa neo sparga. ALECSANDRI P. P. 278. ◊ Fig. SHampania deshteapta bucuria shi sparge intristarea. BOLINTINEANU O. 396. ◊ Expr. A sparge (cuiva) casa = a strica casnicia cuiva a contribui la desfacerea casatoriei cuiva. Un ala un prapadit de amploiat nare chioara in punga shi se tzine dupa nevestele negustorilor sa le sparga casele domnule! CARAGIALE O. I 44. Mai frate batetzi nevasta Nu vezi k ne sparge casa? HODOSH P. P. 152. 2. Tranz. (Invechit) A risipi (o oaste inamica) a birui a infringe; a pune pe fuga. Ii povestira cum... oastea lui a spart oastea imparatziei. ISPIRESCU L. 111. Cum trecura ai noshtri riul dau indata navala asupra turcilor i bat i sparg i pun in goana shi i silesc a cauta scapare dupa shantzuri. BALCESCU O. II 74. Forme gramaticale: perf. s. sparsei part. spart.