sparge v. (activ) 1. a risipi o adunare o armata: cand era sa se sparga nunta ISP. un soare splendid ce sparge deshii nori AL.; 2. Mold. fr. a sfashia (de haine sau Incaltzaminte): are mandra noua i trei sunt rupte patru sparte POP. sarmani in haine sparte prin cari intra gerul AL. opincai era sparta AL.; 3. a sfarama a face bucatzi: a sparge ghiatza a sparge nuci; 4. fig. a risipi a ruina: Dumnezeu nu sparge doua case PANN. ║ (neutru) a coace shi a se deschide: buboiul a spart. ║ (reciproc) 1. a se risipi: norii se sparsera; 2. a se sfarshi: s’a spart targul nunta; 3. a se rupe in bucatzi; geamul s’a spart. [ Vechiurom. sparge a risipi («sparse imparatziea» Moxa) = lat. SPARGERE a imprashtia: s’a restrans in limba moderna literara la notziunea de a farama vorbind de obiecte mai ales fragile].