SPÁRGE sparg vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) preface in bucatzi in cioburi; a face sa plesneasca sau a plesni a (se) crapa. ◊ Expr. (Refl.) A se sparge in capul cuiva se spune despre cineva obligat sa suporte consecintzele neplacute ale unor fapte de care nu este vinovat. ♦ Refl. Fig. (Despre voce) A deveni ragushit a se altera. ♦ Tranz. A taia a despica lemne butuci etc. in mai multe bucatzi. 2. Tranz. A sfarama a distruge invelishul unui lucru pentru a extrage shi a folosi contzinutul. ♦ Intranz. shi refl. (Despre abcese) A se deschide. 3. Tranz. A distruge a narui a nimici. ◊ Expr. A sparge norma = a depashi norma. A sparge frontul = a patrunde fortzat in liniile inamicului. ♦ Tranz. shi refl. (Pop.) A (se) gauri; a (se) uza. ◊ Expr. (Tranz.) Pe unde shia spart dracul opincile = prin locuri foarte departate la dracun praznic. 4. Tranz. A deschide prin fortzare o usha o incuietoare; p. ext. a jefui a prada. 5. Tranz. A impinge a strapunge cu un obiect ascutzit sau taios; p. ext. a ucide. ♦ Refl. (Fam.) A muri. ♦ Refl. Fig. A striga tare; a racni a zbiera. 6. Refl. Fig. (Despre concentrari de oameni shi despre actziuni la care participa aceshtia) A lua sfarshit a se termina; a se intrerupe (prin imprashtierea participantzilor). ♦ Tranz. A produce o disensiune; a dezbina. ◊ Expr. A sparge cuiva casa = a contribui efectiv la destramarea casniciei cuiva. 7. Tranz. Fig. (Inv.) A razletzi o oaste; a birui a infrange; a imprashtia. [Perf. s. sparsei part. spart] Lat. spargere.