Definitzia cu ID-ul 508445:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spárge (g rt) vb. 1. A Imprashtia a risipi a dispersa. 2. A dizolva a lichida. 3. A rupe a distruge o armata. 4. A deschide a face o deschizatura. 5. A rupe a fringe a face bucatzi. 6. A desfiintza a distruge a sfishia. 7. A incalca a viola a nu respecta. 8. A se deschide a plesni un abces. 9. (Refl.) A se izbi a se deslantzui. Mr. (a)spargu (a)shparshu (a)spardzire megl. sparg(iri) istr. spǫrg spǫrt. Lat. spargĕre (Cihac I 259; SHeineanu Semasiol. 162; Pushcariu 1614; REW 8120) cf. it. spargere prov. esparzer cat. port. espargir sp. esparcir. Der. spargacios adj. (fragil casant); spargator adj. (care sparge; s. m. hotz prin efractzie; s. n. instrument de spart); spargalui vb. refl. (Olt. a se imprashtia a se risipi); spargere s. f. (actziunea de a sparge sau de a rupe; furt prin efractzie); spartura s. f. (ruptura crapatura; fragment bucata; inv. impunsatura gaura).