A SPÁRGE sparg tranz. 1) (obiecte fragile sau casante) A face sa se sparga. * Ashi ~ capul (cu ceva) a se chinui cu rezolvarea unei chestiuni. ~ lemne (sau butuci) a despica lemne cu toporul. ~ linishtea (sau tacerea) a intrerupe linishtea (sau tacerea) producand un zgomot neashteptat. 2) (nuci alune samburi oua etc.) A curatza de invelishul exterior prin sfaramare (pentru a scoate contzinutul). 3) (incuietori) A descuia fortzat (cu ajutorul unor unelte speciale). 4) A strapunge cu un obiect ascutzit facand o gaura. ~ cu coarnele. ◊ Ai ~ cuiva urechile a asurzi producand zgomot puternic. 5) (oshti dushmane) A pune pe fuga; a imprashtia; a risipi. * ~ frontul a patrunde in liniile inamicului. 6) fig. (intarituri) A strica fortzand; a rupe. Apa a spart iezatura. ◊ ~ casa cuiva a strica casnicia cuiva. /<lat. spargere