SPANZURÁ spanzur vb. I. 1. Tranz. A omori a executa pe cineva (in urma unei condamnari) prin strangulare cu ajutorul spanzuratorii (2). ◊ Expr. (Absol.) A taia shi a spanzura se spune despre o persoana care abuzeaza in mod nelimitat de puterea de autoritatea sa. ♦ Refl. A se sinucide strangulanduse cu shtreangul. 2. Tranz. A agatza un obiect de unul dintre capete lasand restul sa atarne liber in jos. ◊ Expr. (Fam.) A spanzura (cuiva) lingurile la brau (sau de gat) = a nu da mancare celui care vine tarziu la masa. ♦ Refl. A se agatza a se prinde (shi a se tzine strans) de cineva sau de ceva; a se atarna. ♦ Intranz. A atarna a cadea liber in jos (fiind prins sau agatzat de ceva in partea superioara). 3. Intranz. (Inv. shi pop.; in expr.) A spanzura de... (sau de la... ) = a depinde de... a fi conditzionat de... 4. Tranz. Fig. (Fam.) A cheltui o suma de bani (fara rost pe lucruri care nu sunt strict necesare). Probabil lat. *expendiolare.