SPALACÍ spalacesc vb. IV. Refl. Ashi pierde culoarea initziala a deveni mai shters mai putzin viu (prin spalare sau sub influentza razelor solare); a se decolora. La marginea satului te intimpina din stinga o cruce strimba care e rastignit un Hristos cu fatza spalacita de ploi. REBREANU I. 9. ◊ Fig. Totul era batrin totul era trecut in copilul acela; gura i se ingurzise ochii i se spalacisera. CAMILAR N. II 368. ♦ Tranz. Fig. (Neobishnuit) A face sa se shtearga culoarea. Se imbaia in intunecimea de pe pamint shi in zarea nehotarita ce revarsinduse spalacea un petec de cer. MACEDONSKI. O. III 47.