SPALÁ spal vb. I. 1. Tranz. shi refl. A (se) curatza folosind apa sapun detergentzi etc. ◊ Expr. (Tranz.) A spala pe cineva (pe cap) = a mustra tare pe cineva al ocari. Ashi spala obrazul = a face fatza unei situatzii a scapa de rushine; a ieshi cu bine dintro incurcatura. (Fam.) Iese la spalat se spune k o consolare glumeatza celui care are o suparare un necaz (marunt). (Refl.) Spalate (sau spalatziva) sau sa se spele pe cap = descurcate (sau descurcatziva) sau sa se descurce cu propriile puteri. ♦ Tranz. (Fam.) A purta cuiva de grija (spalandui rufele). ♦ Tranz. Fig. A face sa se shtearga sa dispara o gresheala un rau o insulta. 2. Tranz. (Despre ploaie rauri shuvoaie etc.) A roade pamantul al lua shi al duce cu sine; a produce o eroziune; a manca a sapa. ♦ (Despre ape valuri) A uda a scalda un tzarm. 3. Tranz. A supune un minereu unui curent de apa pentru a separa unii dintre componentzii lui. Lat. *expellavare (= experlavare).