spal a á v. tr. (lat. *expéllavo *pellavare [experlavo]. Spal spelĭ spala: sa spele. V. laŭ). Curatz cu un lichid: a spala rufe a spala paharu imĭ spal minile. Fig. SHterg fac sa se uĭte: a spala pin singe o ofensa. V. refl. Ma curatz cu apa: cind ne sculam din somn ne spalam pe minĭ shi pe fatza. Fig. Nicĭ cu Dunarea nu te veĭ spala. Atĭ spala minile a te descarca de raspundere a fugi de responsabilitate (k Pilat). Spalate (saŭ freacate) pe cap cu acest lucru saŭ cu acest om se zice ironic cind unu cere cu insistentza un lucru shi in sfirshit il daĭ k sa scapi de el saŭ cind itzĭ aduce pe cap un om importun cu care la urma urmeĭ tot el trebuĭe sa se plictiseasca.