SÓTNIC sotnici s. m. 1. (Invechit) Comandant al unei sotnii de cazaci; ofitzer de cazaci (echivalent in grad cu locotenentul). Cetele lor se compuneau din cite o suta de oameni comandatzi de centurioni sau sotnici. HASDEU I. V. 72. 2. (Mold.) Paznic strajer. Stateam in preajma cirligelor ori a lesei toata noaptea sotnic nedezlipit ascultind poveshti incete la focul de gateje. SADOVEANU la CADE.