SOROCÍ sorocesc vb. IV. Tranz. (Astazi rar) 1. A fixa data la care urmeaza sa se efectueze un lucru; a pune termen. Tata am venit sa sorocim nunta. STANCU D. 175. Pina sa le spun o vorba de mingiiere pina sa sorocim inmormintarea iaca vremea k se duse. GALACTION O. I 257. ◊ Refl. pas. Nuntzile se sorocesc in sat intre craciun shi sf. Toader. STANCU D. 172. ♦ A hotari a decide. Sa invieze cind o soroci dumnezeu. SHEZ. V 135. 2. (In superstitzii) A ursi a descinta a meni. Duhurile... ascultatoare de cei ce shtiu sa le soroceasca. GORJAN H. IV 47. Apa curgatoare Eu te sorocesc Tot cu pine shi cu sare Sa lecuieshti pe cutare. TEODORESCU P. P. 383.