SORGÍNTE (1 rar) sorgintzi s. f. (2 rar) sorginte s. n. 1. Izvor sursa de informatzii. Putem spune din sorginte autorizata k ieri sa petrecut... o scena care caracterizeaza situatziunea intreaga. CARAGIALE O. II. 298. Din sorginte particulara nu am vreo shtire. id. ib. VII 38. 2. (Invechit) Izvor de apa. Pe aici erau gradinile lui Priam shi sorgintele Seamandrului. BOLINTINEANU O. 308. In stinga acestei girle la munteni cum le numesc localnicii sint salamuri sau sorginte de apa sarata. L. IONESCU P. 31.