SOMN² s. n. Stare fiziologica normala shi periodica de repaus a fiintzelor necesara redresarii fortzelor caracterizata prin incetarea totala sau partziala a functzionarii conshtiintzei prin relaxare musculara prin incetinirea circulatziei a respiratziei shi prin vise; starea celui care doarme. ♦ Somnul de veci (sau cel lung veshnic) = moartea. ◊ Expr. A dormi somnul iepurelui = a dormi ushor iepureshte. A trage un (pui de) somn = a dormi (bine). Al fura (pe cineva) somnul = a atzipi. Somn ushor formula prin care se doreshte cuiva care se culca somn linishtit. Al pali (sau al toropi pe cineva) somnul sau a pica (sau a nu mai putea) de somn = a nu mai putea rezista nevoii de a dormi. ♦ Fig. Stare de inertzie; toropeala amortzire. ♦ Necesitatea de a dormi; senzatzie provocata de aceasta necesitate. Lat. somnus.