2) somn n. pl. urĭ (lat. sŏmnus somn care vine din *sopnus de unde shi verbu sopire a atzipi; vgr. ýpnos ser. svapnas somn vsl. sŭpati a dormi; it. sonno sard. sonnu pv. vfr. somme sp. sueño pg. somno. V. soporific ipnotic). Starea de repaus in care omu shi animalele dorm adica in mod natural corpu lor ishi perde cunoshtintza shi nu maĭ lucreaza de cit inima ceĭa ce se intlmpla obishnuit noaptea shi exceptzional ziua (invers la animalele de noapte): atzĭ fi somn. Fig. Iarna e somnu naturiĭ. Somn de moarte de plumb somn greŭ adinc. Somnu veshnic moartea.