SOMN² (lat. somnus) s. n. 1. Stare functzionala normala a organismelor animale shi umane care survine periodic in alternantza cu starea de veghe shi care se caracterizeaza prin repaus motor lipsa de receptivitate pentru stimulii obishnuitzi ai mediului (la om intreruperea activitatzii psihice conshtiente) prin particularitatzi ale activitatzilor vegetative shi ale undelor electrice cerebrale. Inregistrarea activitatzilor cerebrale in timpul s. a pus in evidentza alternantza (de 5 pana la 8 ori pe noapte) a unor perioade de somn profund care apar in electroencefalograma sub forma de unde lente (de frecventza joasa shi cu mare amplitudine) shi perioade cu unde rapide (de frecventza inalta shicu amplitudine mica) asociate cu creshterea frecventzei pulsului agitatzie vise mishcari rapide ale globilor oculari care caracterizeaza somnul paradoxal. Echilibrul dintre s. shi veghe k shi intre s. profund shi cel paradoxal este indispensabil starii de sanatate. Unele boli se manifesta shi prin tulburarea acestui echilibru in sensul insomniei sau hipersomniei. ♦ Inertzie toropeala amortzire. ◊ Somn ushor formula prin care dorim cuiva sa aiba un somn linishtit. 2. Somnul de veci (cel lung sau veshnic) = moartea.