SOMÁ somez vb. I. Tranz. A cere (cuiva) in chip categoric (amenintzindul) sa indeplineasca ceva. [Batrinul] a somat pe Mihai sa se intoarca numaidecit acasa. CALINESCU E. 236. Lau impresurat satenii intrun adapost al lui... Lau haituit pescarii el ratacea ascunzinduse icicolo. Atunci lam somat eu insumi. SADOVEANU P. M. 118. Pe trotuarul celalalt un soldat cu arma intinsa il soma pe Dorcea sa se opreasca. CAMIL PETRESCU P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva in vedere cu formele prescrise de lege sa faca (sau sa nu faca) o anumita actziune. Somat sashi plateasca datoria.