SOLITÁR A solitari e adj. s. n. 1. Adj. Care se gaseshte singur; izolat singuratic. ◊ Floare (sau frunza etc.) solitara = floare (sau frunza etc.) care creshte singura pe tulpina. ♦ (Despre locuri) Pustiu neumblat. ♦ (Despre fiintze; adesea substantivat) Care traieshte sau caruia i place sa traiasca singur izolat departe de societate. 2. S. n. Diamant mare montat singur la o bijuterie (sau ieshind in evidentza intro montura dintrun grup de pietre mai mici). Din fr. solitaire lat. solitarius.