*solitár a adj. (lat. solitarius d. solus singur). Singuratic: om solitar casta solitara. Bot. Floare solitara care e singura pe cotoru eĭ. Cerceĭ solitarĭ de care atirna un singur diamant mare (shi k subst). Subst. Mistretz maĭ batrin care umbla izolat shi pazeshte cirdu. Adv. A traĭ solitar. V. razletz.