solitar ~a [At: AR (1830) 79¹/22 / V: (rar) ~iu ~ie / Pl: ~i ~e / E: fr solitaire lat solitarius] 1 a (D. locuri arbori etc.) Care este plasat mai la o parte sau departe de alte ashezari omeneshti ori departe unul de altul Si: dosit² (2) ferit¹ (4) izolat laturalnic linishtit pustiu ratacit razletz retras singuratic (4) stingher (rar) pribeag (ivp) secret (inv) singurat (ivr) singuretz (reg) laturash laturish. 2 (D. ganduri meditatzie sau d. actziuni manifestari etc. ale oamenilor) Care se petrece in singuratate. 3 (Bot; d. flori frunze) Izolat. 4 (D. calatorii pe mare) Care este facut de unul singur. 5 (Asr; d. tzinuturi drumuri etc.) Pustiu. 67 smf a (Persoana) care traieshte shi actzioneaza etc. departe de altzi oameni Si: izolat razletz ratacit retras sihastru singur (1) singuratic (1) (rar) insingurat pustnic (inv) retirat (ivr) singuratzit. 8 av In mod solitar (7). 910 smf a (Persoana) separata de societate Si: izolat razletz ratacit retras sihastru singur (3) singuratic (2) (rar) insingurat pustnic (inv) retirat (ivr) singuratzit. 11 av In mod solitar (10). 12 sm Mistretz batran care traieshte izolat de turma. 13 sn Diamant sau briliant mare care se monteaza pe o bijuterie singur sau ieshind in evidentza intro montura dintrun grup de pietre mai mici Si: (inv) singuratic (10).