SOLICITÁ solícit vb. I. Tranz. 1. A cere (cu staruintza) sa i se acorde ceva a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga a apela la... a invita sa... 2. A provoca a trezi; a atrage. 3. A supune un corp unei actziuni fizice (de tractziune torsiune apasare etc.) care lar putea distruge daca ar depashi o anumita valoare. [Acc. shi: (prez. ind.) solicít] Din fr. solliciter lat. sollicitare.