sodóm (Munt.) și sudóm (Olt. Trans.) n., pl. urĭ și oame (d. Sodóm, vechiu nume al Sodomeĭ, orașu cel nimicit din Scriptură; gr. Sódoma, vsl. sodomŭ; rus. sodóm, gălăgie. V. și sumedenie). Mare surpătură, dezastru, catastrofă. Fig. Mare mulțime, sumedenie: sodom de case (Vlah. Rom. Pit. 177), de colorĭ (ChN. 1, 122), de pește (Sadov. VR. 1920, 9, 362). – Și sudúm (Prah. în BSG. 1922, 163). În Munt. vest sodom, surpătură, loc surpat: De om cîte șapte palme (de pămînt), Numai rîpe și sodoame (P. P. în Cod. M. 95). V. ĭudă, jirfă.