socotí (socotésc socotít) vb. 1. A numara a calcula a face calcule. 2. A avea in vedere a considera. 3. A reflecta a se gindi bine a privi. 4. A fi de parere a gindi. 5. A crede a presupune a presimtzi a banui. 6. A considera drept a lua drept... a asemana cu... 7. (Inv.) A ingriji a asista. 8. (Refl.) Ashi plati notele facturile. 9. (Refl. inv.) A se pazi a se adaposti. Var. pers. I. socot. Origine incerta. Se considera der. din mag. szokotálni din sl. skotŭ „vita mica” (Roesler Rom. Studien Leipzig 1871 351; Cihac II 526; SHeineanu Semasiol. 190; Tiktin; Candrea); dar istoria cuvintului mag. nu este clara shi Edelspacher 22 il considera der. din rom. Numai k o curiozitate poate mentziona der. propusa de Cretzu 368 din se shi cauta. Der. socoata s. f. (Trans. calcul); socoteala s. f. (calculare calcul; adunare; cont nota de plata; plan proiect; deliberare reflectzie motiv explicatzie grija sarcina; inv. ratziune inteligentza; inv. opinie aviz parere); socotintza s. f. (reflectzie opinie intentzie; inv. consideratzie pretzuire stima); socotit adj. (calculat; moderat masurat); socotitor adj. (calculator; inv. paznic supraveghetor); nesocoti vb. (a nu tzine cont a subestima a deprecia); nesocotintza s. f. (nechibzuintza; ushurintza imprudentza inconshtientza); nesotit adj. (lipsit de judecata indraznetz grabit; infinit fara a socoti). Din rom. pare sa provina rut. sokotyty „a pastra” sokotak „supraveghetor” sokotno „prevazator” (Miklosich Wander. 10; Miklosich Fremdw. 126; Candrea Elemente 400) bg. sokotiti „a ingriji a pazi” sas. sokotin gesoketit.