SOÁTZA soatze s. f. 1. (Rar) Sotzie nevasta. Femeia aceea mindra era soatza domnului moldovenesc. SADOVEANU O. VII 90. Ghencea mare sentimpla K de tinar sensura... Mindra soatza cashi lua. TEODORESCU P. P. 623. Demi eshti soatza credincioasa Fa la apa k purcezi SHin fuga sa te repezi... La casele Marcului. ALECSANDRI P. P. 125. 2. (Invechit shi popular) Cel care sprijina pe altul intro intreprindere; colaborator tovarash. Daca e asha zise tziganca shi eu va voi fi soatza... shi apoi lasatzi tot lucrul pe mine k voi face ce voi shti. RETEGANUL P. II 28. ◊ Fig. [Virtutea este] soatza dragastoasa in ale pacii. ISPIRESCU U. 27. 3. (Invechit shi popular) Persoana obiect fapta asemanatoare alteia; pereche. Dupa ce i sa uri boierului de batut il lasa spuindui k soatza la asta sa nu mai faca. RETEGANUL P. III 29. Multe nebune shi prapadite am vazut in lume dar soatza tzie nu tziash gasi sa umblu shi noaptea nu numai ziua. id. ib. IV 6.