SMOC smocuri s. n. Cantitate de fire (de par de lina de iarba de flori etc.) care se poate prinde sau smulge deodata cu mina sau (fiind vorba de animale) cu gura. V. ciuf manunchi buchet. In graba smulgem smocuri de iarba shi le dam vitelor sa le manince. STANCU D. 188. Un smoc de paie din mindirul vechi sa aprins de la mucarnitza. SADOVEANU O. L. 117. K mama vaduce voua... Malaiesh In calcaiesh Smoc de flori Pe subsuori. CREANGA P. 20. ◊ (Prin analogie) Era girbova shi uscata cu o pestelca dinainte cun smoc de chei la briu. GANE N. II 159. Desprinse de la cingatoareai ingusta de piele unsuroasa un smoc de chei. HOGASH DR. II 5. ◊ Fig. Trase de la briu scaparatorile shi zbatu rar in cremenea din care sareau smocuri de scintei. MIRONESCU S. A. 98. Un smoc de raze pornit din luminile asfintzitului se strecura in odaia ei. GANE N. II 57. [Copiii] ishi simtzira obrajii inecatzi intro lumina calda. Soarele zvirlise un smoc de raze pe capatiiul lor. VLAHUTZA O. A. 137.