smic interj. Exprima ideea de mishcare grabita. Var. zmic smac zmac shi der. Creatzie expresiva cf. hic bic svic sgitz. Der. smic s. n. (latz coarda de prins animale; jucarie pentru copii in forma de arc) pentru al carui prim sens cf. sbiltz; smici (var. smaci sminci smu(n)ci) vb. (a smulge a lua cu fortza a trage de ceva; a goni a alunga a scutura) megl. zmutzǫs zmutziri coincide cu sl. sŭmučati smykati (Cihac II 350; Tiktin; Candrea) bg. smačam smakvam sb. smugjkati; simcea (var. Trans. smincea) s. f. (nuia varga) probabil cu sensul de baza de „(creanga) smulsa” cf. fishca smuncea (dupa Cihac II 350 din sl. smykŭ „coarda”; dupa Scriban metateza a lui simcea); smuceala (var. sminceala smucitura) s. f. (smuls; zguduiala; agitare); smicni vb. (Trans. a trage a scoate a tira) cf. svicni; smacina vb. (a scutura a agita a cerne; a desface a descompune); cu suf. expresiv na cf. hitzina sgiltzina (dupa Tiktin din lat. machĭnāre cf. macina; dupa Candrea din lat. *exmācĕrāre); smacinatura s. f. (zguduiala scuturat cernut); smicura vb. (a dejghioca porumbul a bate a scutura; a calca cu picioarele) in loc de smicula k sgribuli › sgriburi (dupa Pushcariu 1943; CandreaDens. 1098; Tiktin shi Candrea dintrun lat. *exmicŭlāre < mica); smicui vb. (inv. a biciui); smicaraie (var. Trans. smicaruie Banat smicuratura) s. f. (fragment bucata); smiciula (var. sbiciula) vb. (a biciui; a zgudui a mishca repede a agita; a sparge a rupe) prin contaminare cu bici (in general se considera drept der. direct de la bici ipoteza insuficienta pentru a explica semantismul); sbuciuma vb. (a agita a zgudui; refl. a se zbate a se mishca a se framinta; refl. a se chinui a se tulbura) prin intermediul unei evolutzii smacina › *sbacina › *sbucina shi contaminat formal evident cu bucium (dupa Philippide Principii 99; CandreaDens. 194; REW 1369; Tiktin; Candrea din lat. *bucināre sau de la bucium ipoteza care nu pare posibila semantic); sbucium s. n. (agitatzie nelinishte chin) deverbal; sbuciumatura s. f. (agitatzie zdruncinatura). Din rom. provine ngr. μπουτσμῶ (Murnu Lehnw. 36).