SMALTZUÍ smaltzuiesc vb. IV. Tranz. 1. A acoperi obiecte de metal sau de ceramica cu un strat de smaltz; a emaila. [Robinson] au voit a cerca nu cumva putea smaltzui oalele shi tigaile. DRAGHICI R. 133. 2. A impestritza cu culori vii; a colora a impodobi. V. smaltza. Frunza deasa smaltzuieshte nalta verdea boltitura. EMINESCU O. IV 129. Citeva colibe shi o bisericutza de birne semanate printro pajishte smaltzuita cu flori. ODOBESCU S. III 172. Varianta: smaltuí (ALEXANDRESCU M. 45) vb. IV.