slují (jésc ít) vb. 1. A servi pe cineva a fi in serviciul cuiva. 2. A fi angajat a munci. 3. A oficia o slujba religioasa. 4. A servi la ceva a fi util. 5. A ajuta a favoriza. 6. Ashi face serviciul militar. 7. A servi de a lua locul. 8. (Refl.) A se servi a se folosi a se intrebuintza. Mr. slujǫs slujiri. Sl. služiti (Miklosich Slaw. Elem. 45; Conev 59; Tiktin) cf. sluga. Der. slujba s. f. (serviciu munca de servitor; functzie insarcinare; serviciu militar; serviciu religios; serviciu favoare ajutor privilegiu) din sl. služĭba; slujbash s. m. (angajat lucrator mai ales angajat la stat); slujitor s. m. (sluga servitor; inv. soldat; preot oficiant; servant la tun); slujitoare s. f. (servitoare); slujitoresc adj. (servil; inv. militar); slujitorie s. f. (inv. serviciu in armata); slujitorime s. f. (multzime de slujitori); slujnic s. m. (sluga) inv. din sl. služĭnikŭ; slujnica s. f. (servitoare); slujnicar s. m. (amant de slujnice) cuvint lansat de N. Filimon; slujnicarie s. f. (conditzie de parvenit care vrea sa progreseze datorita relatziilor sale cu slugile). Cf. sluger.