SLAVÍT A slavitzi te adj. 1. Ridicat in slava pentru merite deosebite; preamarit laudat glorificat. Jupinesele din TZara de Sus dintre care nu lipsea nici una aratau frumusetzi care de care mai slavite unele slavite cu treizeci de ani in urma altele slavite in vremea de fatza. SADOVEANU F. J. 387. Putzin mai este shi ai sa ajungi imparat care na mai stat altul pe fatza pamintului asha de iubit de slavit shi de puternic. CREANGA P. 191. ◊ (Poetic) Imparat slavit e codrul Neamuri mii i cresc sub poale Toate inflorind din mila Codrului marieisale! EMINESCU O. I 100. ◊ (K formula de reverentza) Slavite stapine a zis el placuta e fagaduintza dascalului; ar trebui poate sai ingaduim vreme mai indelungata. SADOVEANU D. P. 18. 2. Vestit renumit; celebru ilustru. Am schimbat scaunul imparatziei mele cladind curtzile acestea noua de la Babahan. Cei mai slavitzi meshteri leau impodobit shi leau zugravit. SADOVEANU D. P. 8. Din totzi marinarii din imprejurimi era slavit pentru ochi vedea la o departare de necrezut. CONTEMPORANUL IV 46. ◊ (Ironic) SHcoala sa umplut de baietzi doritzi de invatzatura intre care eram shi eu cel mai bun de hirjoana shi slavit de lenesh. CREANGA A. 75.