slab a adj. (vsl. slabŭ bg. slab slab) Debil cu putina carne nu gras: om slab k un tzir. Fara putere: slab dnpa boala. Nerezistent: cetate slaba terasament slab. Fig. Cu putzina pricepere inteligentza sau talent: elev scriitor slab. De putzina intensitate: curent slab; lumina opozitziune slaba. Fara merit fara valoare: argument slab. Neenergic bleg: om caracter slab. Mic: venit slab. Slab de constitutziune fara carne shi nervi. Slab de (saŭ la) fire slab de inger de un caracter slab neenergic fricos. Carne slaba (vest) carne macra fara grasime. Adv. In mod slab: a vorbi slab. in Ban. (dupa (sirb.) „raŭ” Dial. shi sclab (cp. cu zglobiŭ).