SITUÁTZIE situatzii s. f. 1. Totalitatea imprejurarilor care determina la un moment dat conditziile de existentza shi de dezvoltare ale unei persoane ale unei colectivitatzi ale unei activitatzi; stare de fapt care decurge de aici pentru cineva sau ceva. ◊ Expr. A fi la inaltzimea situatziei = a corespunde pe deplin unei misiuni incredintzate. A te pune in situatzia cuiva = a incerca sa intzelegi imprejurarile in care se afla altul pentru atzi da seama de modul lui de a gandi sau de a actziona. A fi calare (sau stapan) pe situatzie = a fi stapan pe imprejurari in momente grele critice. ♦ Pozitzie sociala materiala sau morala in care se afla cineva. ◊ Expr. Ai face cuiva o situatzie = a ajuta pe cineva sa ajunga la o pozitzie sociala materiala shi morala buna. ♦ (Concr.) Avere. ♦ Fig. Dispozitzie stare sufleteasca. 2. Dare de seama raport inventar. ◊ Situatzia casei = stare de fapt constatata zilnic sau ocazional a numerarului shi a gestiunii baneshti a unei intreprinderi; raport² asupra rezultatului constatarilor facute cu acest prilej. 3. (Rar) Ashezare pozitzie a unui teren a unei localitatzi. [Var.: (inv.) situatziune s. f.] Fr. situation.