SISTÉM s. n. (cf. fr. système it. sistema engl. system lat. gr. systema < gr. syn „cu” + istemi „a asheza”): ansamblu de elemente lingvistice (unitatzi clase categorii criterii principii reguli etc.) dependente intre ele shi formand un tot organizat. ◊ ~ fonétic: totalitatea sunetelor articulate ale unei limbi a criteriilor de clasificare a acestora a relatziilor dintre ele etc. ◊ ~ fonológic (fonemátic): totalitatea fonemelor unei limbi a criteriilor de clasificare a acestora a relatziilor dintre ele etc. ◊ ~ consonántic: s. alcatuit din consoane incadrate in clasificari riguroase shi dependente intre ele. ◊ ~ vocálic: s. alcatuit din vocale incadrate in clasificari precise shi dependente intre ele. ◊ ~ lexicál: totalitatea cuvintelor unei limbi a criteriilor de clasificare a acestora a modalitatzilor de formare etc. ◊ ~ gramaticál: totalitatea partzilor de vorbire a criteriilor de clasificare a acestora a relatziilor dintre ele a partzilor de propozitzie a tuturor tipurilor de propozitzii shi de fraze etc. ◊ ~ cazuál: totalitatea cazurilor a relatziilor dintre ele a caracteristicilor shi functziilor acestora etc. ◊ ~ morfológic: totalitatea partzilor de vorbire a criteriilor de clasificare a acestora a caracteristicilor shi relatziilor dintre ele etc. ◊ ~ nominál: s. care cuprinde partzile de vorbire declinabile din grupa numelui (substantivul adjectivul numeralul). ◊ ~ pronominál: s. care cuprinde partzile de vorbire declinabile din grupa pronumelor (toate tipurile de pronume cu clasificarile shi subclasificarile lor). ◊ ~ verbál: s. care cuprinde verbele organizate in conjugari shi in clasificari dupa diverse criterii categoriile gramaticale proprii verbelor etc. ◊ ~ sintáctic: totalitatea partzilor de propozitzie a tipurilor de propozitzii shi de fraze a criteriilor de clasificare a acestora a caracteristicilor shi relatziilor dintre ele a tuturor tipurilor shi relatziilor sintactice shi a mijloacelor de realizare a lor etc. ◊ ~ ortografic shi de punctuatzie: totalitatea semnelor de ortografie shi de punctuatzie a regulilor de folosire a acestora etc. ◊ ~ binár: s. de clasificare a sunetelor a partzilor de vorbire a partzilor de propozitzie shi a propozitziilor care este compus din doua partzi care are doua elemente de clasificare. Astfel dupa criteriul morfologic partzile de vorbire se clasifica in flexibile shi neflexibile alcatuind un s. binar de clasificare; la fel dupa criteriul structurii morfematice partzile de vorbire pot fi simple shi compuse formand tot un s. binar de clasificare; dupa scopul comunicarii propozitziile sunt impartzite in enuntziative shi interogative reprezentand alt s. binar de clasificare etc. ◊ ~ de articulare: s. alcatuit din nas buze dintzi limba valul palatin shi din alte partzi ale organelor articulatorii antrenate in realizarea vorbirii. ◊ ~ de notare (de transcriere): s. conventzional de notare a unor entitatzi lingvistice totdeauna prin aceleashi simboluri. Se foloseshte la alcatuirea atlaselor lingvistice la explicarea unor fenomene de limba la notarea shi clasificarea riguroasa a sunetelor limbii.