sistem 1. Intro acceptzie generala tzinand cont de un mod curent de exprimare s. se refera la o seama de notziuni cu finalitate pragmatica in sfera muzicalului: 1. S. de ancii* grupare a tuburilor de orga* dupa felul anciilor. Exista doua specii s. de ancii: cu ancii libere care vibrand se mishca „liber” intre orificiul de admisie shi cu ancii batante unde ajutajul este cu putzin mai ingust decat ancia astfel incat aceasta „bate” se loveshte de marginea ajutajului. Inaltzimea (2) sunetului in cazul anciilor de metal depinde de marimea (lungimea latzimea greutatea) lor. In cazul in care ancia este confectzionata dintrun meterial mai flexibil (trestie k la ob. cl. fag.) inaltzimea sunetului depinde de lungimea coloanei de aer oscilanta. La orga sunt folosite doar tuburi cu ancii de metal majoritatea dintre ele fiind ancii batante („oboi” „trompeta” „dulcian” [fagot] „vox humana” „regal” etc.). Doar registrele (II) cu sonoritate mai moale („eolina” „vox coelesta”) se bazeaza k shi la armoniu* shi la acordeon* pe ancii libere. 2. S. de clape (2) (sau de ventile*) mecanisme complexe ce asigura la unele instr. de suflat de lemn shi alama schimbarea inaltzimii sunetului; v. shi flaut. 3. S. de pedale (1) mecanisme complexe la anumite instr. (ex. orga harfa* clavecin* etc.) pentru modificarea inaltzimii sau timbrului* sunetului. 4. S. de portative reunire a portativelor* printro acolada* intro partitura* de pian cor* ansamblu (I 2) instr. sau orch. constituind o unitate semantica asemanatoare unui rand de text din scrierea curenta. II. Intro acceptzie teoreticmuzicala s. priveshte: A. intonatzionalul (I 2) shi parametrii muzicali afectatzi acestuia: 1. S. netemperat sau temperat* procedeu matematicacustic de constituire a raporturilor interioare (intervalice) ale spectrului muzical (v. shi sunet). 2. S. (in realitate un subs.) referitor la cadrul spatzial de congruentza propriu mai multor moduri: a) s. tetracordal actzionand in modurile (I 1) eline; b) s. tetracord*pentacord* actzionand in modurile (I 3) medievale occid. k shi in ehurile* biz.; c) s. hexacordal cu efect practic mai ales in solmizatzie*; d) s. de octava* actzionand in tonalitate (1) shi care mai mult teoretic shi didactic mai mentzine de tetracord efectele functzionalitatzii (1) fiind in fond in cadrul tonalitatzii (2) determinante. Prin opozitzie cu s. de octava notziunea de s. neoctaviant a aparut in legatura cu muzicile atonale* dar shi neomodale cele din urma „negand” octava k spatziu ordonator prin utilizarea de moduri simetrice* shi complementare divizibile in tronsoane; de notat k astfel de structuri neoctaviante au aparut inca in ehurile biz. k urmare a substructurarii lor di tri shi tetrafonice (v. pct. e); e) s. difonic trifonic shi tetrafonic s. (subs.) de construire a ehurilor in functzie shi de stilurile* muzicii biz. (irmologic stihiraric papadic). 3. Deshi fiecare mod este logic vorbind un s. sieshi suficient definitzia modului exclude de la sine recurgerea la acest element supraordonator; in totalitatea lor insa se accede k modurile alcatuiesc un s. cu tot complexul de elemente shi interactziuni propriu acestuia. Dovada prima recurgere in istoria teoriei muzicale la notziunea de s. cu privire la modurile greceshti: systema teleion*. Legatura dintre intreg shi parte in cadrul s. modal a constituit subs. de la punctul anterior actzionand in diferite s. shi in diverse perioade ale gandirii modale. Prin analogie cu s. modal (mai corect al modurilor) tonalitatea (1) este ea insashi un s. cu atat mai mult cu cat tonalitatea a „concentrat” caracteristicile modurilor inglobandule dualismul* ei fundamental shi functzionalitatzii*; s. (subs.) in cadrul tonalitatzii raman diatonia* shi cromatismul. Sin. S. majorminor. 4. In contrast cu modul pentatonica* are statutul unui s. datorita tocmai cuprinderii globale in notziune a fenomenelor sale fara diferentzieri precise fatza cu finalele* „dominantele” reperele de tip tetracordic (cel mult de tip tricordic) etc. 5. Raportata la parametrii muzicali din sfera multivocalitatzii* se pot distinge s. istoric determinate privind melodia* armonia (III 2) polifonia. Un s. melodic arm. polif. este caracteristic nu numai unei epoci istorice ci shi stilului unui compozitor. S. dodecafonic* (k shi cel serial*) inlocuieshte in ambele planuri cel general shi cel individual delimitarile traditzionale melodicul armonicul polifonicul ritmica fiind subordonate seriei* shi s. serial cu ansamblul lor de reguli shi metode. B. ritmul* shi parametrii acestuia: 6. S. ritmic s. de organizare a succesiunilor de valori (I 3) shi accente* in raport cu practica de creatzie cu necesitatzile reliefarii melodiei polif. cu dansul* cu improvizatzia* etc. Spontane sau ratzional construite s. ritmice nu beneficiaza k de altfel intregul domeniu al ritmului* de o aceeashi constanta abordare „sistematica” shi analitica precum s. din domeniul intonatzionalului. ♦ Descoperirea de catre Brailoiu a s. ritmice proprii muzicii pop. romaneshti trebuie considerata k fiind in planul fenomenalsistematic una dintre cele mai insemnate de dupa constituirea conceptziei ritmice clasice. Spre deosebire de aceasta conceptzie ce avea k lege fundamentala diviziunea (1) valorii ritmice celelalte s. ritmice puse la punct de Brailoiu parlando giusto (giusto silabic) parlando rubato shi aksak (s. clasic a fost numit de Brailoiu divizionar) dezvaluie alte legi dominante shi anume: indiviziunea valorii (cu abateri in rubato* shi minime exceptzii in giusto) shi constituirea oricaror entitatzi morfologice respectiv formule (III) ritmice prin combinarea a numai doua unitatzi cantitative: valoarea (corespunzand silabei) lunga shi scurta. Indiferent daca cercetarile folcloristice vor impune o eventuala reclasificare a s. in s. shi subs. legile ce le guverneaza ishi vor dovedi in continuare valabilitatea shi caracterul de generalitate. Acest caracter este generalizator in masura in care unele muzici ce au vietzuit in afara conceptului clasic cele folc. actuale cele traditzionale extraeurop. sau mergand la alte faze istorice cele antice gr. (axate pe cantitatea silabelor lungi shi scurte) cele medievale (axate pe modurile (III) ritmice proportzionale) dar shi cele moderne precum acelea ale lui Messiaen (bazate k shi aksakul pe valorile adaugate) ishi gasesc in teoria emisa de cercetatorul roman un tablou sistematic shi o motivare de o exceptzionala valoare fenomenologica shi structuralista. De asemenea constatarea k fiecare dintre s. sau subs. „separate” pe calea analizei* corespund unor anumite genuri folclorice (ex. tipice: parlando giusto genurile rituale parlando rubato genurile improvizatorice) stabileshte o alta deosebire importanta fatza de muzica occid. culta in care s. ritmic este universal indiferent de gen (I 3) shi forma*. Legitatea generala k shi aceasta relatzie intre gen shi s. contribuie la instaurarea unui nou tip de gandire componistica sesizabil la creatorii interesatzi de universul muzicii folc. sau noneurop. In acelashi sens a fost posibila aplicarea conceptziei sistematice a lui Brailoiu la realitatea artisticestetica shi structurala a muzicii lui Enescu precum shi a altor compozitori autohtoni relevanduse astfel contributzia romaneasca la largirea conceptului contemporan de ritm. V. varianta (I 1).