SISTÉM s.n. 1. Ansamblu de elemente (principii reguli fortze etc.) dependente intre ele shi formand un tot organizat care pune ordine intrun domeniu de gandire teoretica reglementeaza clasificarea materialului intrun domeniu de shtiintze ale naturii sau face k o activitate practica sa functzioneze potrivit scopului urmarit. 2. (Anat.) Grupare morfologica shi functzionala unitara de organe sau de structuri. 3. (Biol.) Ansamblu de elemente aflate in interactziune. ♦ (Geol.) Succesiune de strate care corespunde aceleiashi perioade. ♦ (Min.) Sistem cristalin = ansamblu de forme de baza. 4. Ansamblu ordonat care apare k rezultat al unei clasificari. ◊ Sistem solar = ansamblu de corpuri cereshti in care intra Soarele planetele cu satelitzii lor planetoizii shi cometele periodice; sistem de ecuatzii = grup de mai multe ecuatzii cu aceleashi necunoscute; sistem tehnic = ansamblu de corpuri fizice compus cel putzin in parte din corpuri solide shi folosit in tehnica. 5. Mod de organizare a unui proces a unei operatzii a unei activitatzi etc.; metoda de lucru fel de a lucra. 6. Sistem informatzional = ansamblu de procedee shi mijloace de adunare prelucrare shi transmitere a informatziei necesare procesului de conducere a intreprinderilor etc. [Pl. me muri var. sistema s.f. / cf. fr. système it. sistema engl. system lat. gr. systema].