SIRÉNA sirene s. f. 1. Aparat (functzionind cu aburi cu aer comprimat etc.) care produce sunete de mare intensitate shi cu care se dau semnale in fabrici in navigatzie etc. Se aude un shuier ascutzit de sirena! sirena minei. DAVIDOGLU M. 15. Fabrica de la Brezoi... trezeshte ecoul muntzilor cu sirena ei. BOGZA C. O. 371. Uneori vintul de la mare aducea ecouri de fluiere shi sirene de la vapoarele care intrau in port. BART E. 44. ♦ Sunetul emis k semnal in fabrici in navigatzie etc. Devreme se trezeshte uzina in cartier. Cit de puternic striga in noua dimineatza De parcar vrea sirena sajunga pin’ la cer! VINTILA O. 20. 2. Aparat constind dintrun disc prevazut cu mai multe gauri prin care se sufla un curent de aer shi care serveshte la determinarea inaltzimii unui sunet prin comparare cu alte sunete. 3. (In mitologia grecoromana) Fiintza fabuloasa jumatate femeie jumatate peshte care ademenea prin cintecele ei pe corabieri in locuri primejdioase unde ishi gaseau pieirea. In curind ma gasii iarashi fatzan fatza cu trii sirene albe shi vesele ce se improshca una pe alta cu apa. ALECSANDRI O. P. 267. Ascultind... [cintecul] te socotzi transportat... intro sfera locuita de sirene. NEGRUZZI S. I 75. ♦ Fig. Femeie seducatoare. Postelnicul fiind robit de aceasta sirena amagitoare nu putu sa reziste la teribilul asalt. FILIMON la CADE.