2) sint fost a fi shi (est pop.) hi v intr. (lat. sĭm sĭmus sĭtis sĭnt [cl. sum sŭmus estis sunt] de unde s’a facut sim [azĭ sint] sem apoĭ sintem [azĭ sintém] set [apoĭ sintetzĭ azĭ sintétzĭ] sint. Eshti e shi este vin din es est. Erám din éram erámus. Fuĭ din fui. Fusét [azĭ fusesetzĭ] din fuissetis. Fiŭ sa fiŭ din fiam. Fire din fieri. Fost e o forma analogica din fuistes atzĭ fost orĭ fuissetis atzĭ fi fost sh. a.). Se intrebuintzeaza k ajutator la formarea pasivuluĭ: a fost prins. Exist fiintzez: este Dumnezeu. Is proprietatea (cuĭva) am k stapin is de la tzin de: carte asta e a mea insula SHerpilor e a Romaniiĭ acest shurub e al mashiniiĭ (maĭ des: de la mashina). Is originar: eu is din Galatzi. Ma aflu ma gasesc is situat: trupa e pe deal orashu e ’n vale. Ma fac devin: k sa fiĭ capitan trebuĭe sa shtiĭ multe. Mĭe a doresc mĭe pofta: mĭe a minca. Mĭe k mĭe frica k: mĭe k ma vede. Era sa era aproape sa se putea sa: era sa zic era sa cad. Aicĭ e de mine aicĭ e loc p. mine aicĭ trebuĭe sa traĭesc eŭ aicĭ imĭ place mie! Cind se accentuiaza shi dupa maĭ se zice sint éste (maĭ exact ĭeste); cind nu is e (maĭ exact ĭe in est iĭ): Eshtĭ viteaz? Sint! Sint vitejĭ? Sint! Este viteaz? Este! Maĭ este vin? Nu maĭ este! Maĭ sint mere? Nu maĭ sint! Neaccentuat: nus eŭ de vina. Cine e (cineĭ) acolo? Nus parale. Is bolnav. Is prea multzĭ. Sunt suntem suntetzĭ is latinizme inexistente in limba romaneasca.