singe s. m. 1. Substantza lichida roshie din vene shi artere. 2. Obirshie. Singe amestecat inv. (incest). Mr. sindze megl. sǫndz istr. sanje. Lat. sanguis *sanguem in loc de sanguinem (Pushcariu 193; REW 7574) cf. it. port. sangue prov. cat. sanc fr. sang sp. sangre. Der. singera (var. insingera) vb. (a pierde singe; a umple de singe; a se chinui a suferi) mr. sindzinedz sindzirare megl. sǫndriz(ari) din lat. sanguināre (Pushcariu 1593; REW 7571); singer (var. singerel Mold. singinel) s. m. (arbust cu ramuri roshii Cornus sanguinea) postverbal de la singera (dupa Candrea din lat. sanguineus); singeraritza s. f. (planta nedeterminata care se presupune k vindeca ranile); singerat s. n. (boala la animale); singeratic adj. (singeros); singeratura s. f. (boala la animale); singerete s. m. (cirnat cu singe); singeriu adj. (de culoarea singelui); singerie s. f. (planta Sanguisorba officinalis); singeros (var. Mold. singios) adj. (crud fioros; cu mult singe; de culoarea singelui); singeroasa s. f. (planta Hieracium aurantiacum); singerica (var. singeric din gresheala sincerica) s. f. (sorbestres Sanguisorba officinalis); singeroshie s. f. (sete de singe); singerind adj. (formatzie literara artificiala dupa fr. sanglant); consingen s. m. (consangvin); sanguin adj. din fr. sanguin; sanguina s. f. din fr. sanguine.