SÍNE pron. refl. (Forma accentuata de acuz. pers. 3 pentru toate genurile shi numerele; uneori intarit prin «insushi») 1. (Precedat de prep. «pe» sau invechit «pre» avind functziune de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede cit i de frumushel. CREANGA P. 244. Incepu a se intreba pre sine ce ginganie bipeda este el pe lume. NEGRUZZI S. I 202. 2. (Precedat de prepozitzii are functziune de atribut complement indirect sau circumstantzial) In fond nu avea sentimente de dragoste decit pentru sine insashi. REBREANU R.I 186. Sa uitat lung pe foaia lui inainte de a o iscali a zimbit multzumit de sine apoi a iscalit. CARAGIALE O. II 244. Lanceput pe cind fiintza nu era nici nefiintza... Cind patruns de sine insushi odihnea cel nepatruns. EMINESCU O. I 132. Te stringen bratze la sine De ride iniman tine! JARNÍKBIRSEANU D. 13. ◊ Expr. De la sine = fara ajutorul nimanui neindemnat de nimeni prin propriile fortze. Ashi reveni in sine v. reveni. ◊ (Invechit shi arhaizant compus cu forma neaccentuata a pron. refl. «shi» mai rar cu formele neaccentuate ale pron. pers. «mi» «tzi» etc.) Doamna Ecaterina Balushescu aceea care nu pot eu so sufar aceea care nu se uita niciodata la mine care priveshte parca in sineshi parca se coboara in sufletui maretz infashurat intro mindrie de gheatza. SADOVEANU O. V 685. Daca cumva vrei sa dormi shi nutzi vine de sineshi somnul apoi pune capul pe perna shi asculta. ODOBESCU S. III 44. Noi de sinene sa facem o despartzire. GHICA A. 156.