SINCRONÍSM (< fr.) s. n. 1. (FIZ.) Proprietate a doua sau a mai multor fenomene revolutive sau p. ext. a unor fapte ori evenimente identice sau asemanatoare de a se petrece in acelashi timp avand o desfashurare paralela; simultaneitate. 2. Identitatea frecventzelor shi corespondentzelor fazelor explorarii imaginii in doua puncte ale lantzului de transmisiune a imaginii la televiziune. 3. (LIT.) Principiu derivat din teoria „imitatziei” a lui G. de Tarde sustzinut in cultura noastra de E. Lovinescu Potrivit s. in epoca moderna datorita multiplelor mijloace de legatura dintre popoare cultura (shi toate institutziile) unui popor se dezvolta prin imitatzie shi adaptare intro stransa interdependentza cu celelalte culturi ceea ce ar determina un ansamblu unitar de trasaturi materiale shi spirituale un „spirit al veacului”. S. devine astfel baza teoretica a modernismului lovinescian. A fost combatut de adeptzii traditzionalismului.