SINCRONÍSM s.n. 1. Proprietate a unor fenomene periodice asemanatoare de a se desfashura simultan; stare a ceea ce este sincron; simultaneitate. ♦ (Cinem.) Simultaneitatea inregistrarilor sonore cu cele ale imaginilor. 2. Teorie sustzinuta de Eugen Lovinescu potrivit careia in epoca moderna cultura (shi toate institutziile) unui popor se dezvolta prin imitatzie shi adaptare in stransa interdependentza cu celelalte culturi. [< fr. synchronisme].