sincronic, ~ă [At: FM (1845), 212¹/32 / V: (înv) ~nhr~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr synchronique] 1-2 a, av Simultan (1-2). 3 a (D. metode de studiu, d. puncte de vedere etc.; îoc diacronic) Care se referă la fapte, fenomene, evenimente sincrone (1). 4 a Care nu ia în considerație evoluția istorică Si: sincronistic, static, neistoric. 5 (Îs) Tabel (sau tablou) ~ Tabel cronologic al evenimentelor care au avut loc în același timp, dar în locuri diferite.