SIMTZÍRE simtziri s. f. 1. Faptul de a simtzi; sensibilitate (1). 2. Traire afectiva afect sentiment. 3. Stare normala a organismului in care omul este pe deplin conshtient de ceea ce se petrece in jurul lui fiind stapan pe simtzurile shi pe facultatzile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fara simtzire = fara cunoshtintza; leshinat. ◊ Expr. Ashi pierde simtzirea (sau simtzirile) = a leshina. Ashi veni in simtzire (sau in simtziri) = ashi reveni din leshin; ashi veni in fire; ashi recapata stapanirea de sine. ♦ (Rar) Simtz (1). 4. (Inv. shi pop.; shi in sintagma simtzire de sine) Bunsimtz bunacuviintza. V. simtzi.