simbata (béte) s. f. 1. A shasea zi a saptaminii. 2. Femeie care personifica aceasta zi in mitologia populara. 3. (inv.) Saptamina. Var. inv. simbota. Lat. sambatum in loc de sabbatum (Lambrior 104; REW 7479) cf. engad. samda fr. samedi germ. Samstag. Der. din sl. sąbota (Miklosich Slaw. Elem. 48; Cihac II 325; Byhan 331; Candrea) nu este probabila (cf. Skok BL XIII 51) decit prin var. inv. cf. simbotin deoarece acelashi cuvint sl. este de origine neclara shi trebuie trimis la germ. sau mai probabil la lat. (Vasmer Gr. 195) sau poate inclus rom. caci nu exista in sl. nici un alt nume de zi influentzat de lat. Despre sambatum › *sambata (dies) cf. engad. samda cf. J. Jud Zur Geschichte der bündnerroman. Kirchensprache Chur 1919 26; Leo Fuchs Die Juden Aegyptens Viena 1924 1401; D. S. Blondheim Mélanges A. Thomas Paris 1927 35 unde se citeaza shi gr. σαμβατος σαμβαθος care ar putea shi el explica cuvintul rom. Der. simbatash s. m. (inv. evreu); simbotin (var. simbolea simbotei) s. m. (bou nascut intro simbata) din sl. sąbotinĭ; simbecioara s. f. (Banat colac de pomana in Saptamina Mare). Simbata este o zi nefasta pentru imaginatzia populara; shi femeia care o personifica este o zina rea (niciodata nu i se zice sfinta k zilei de Miercuri Vineri Duminica). De aici a purta simbetele (a uri) ai lipsi o simbata (ai lipsi ceva a nu fi in toate mintzile).