SILÍT A silitzi te adj. 1. Cu putere cu fortza. (Adverbial) Stringind ochii silit shi tare a alunecat cu visul sau in intuneric. EMINESCU N. 47. ♦ Facut fara voie impotriva dorintzei din necesitate cu sila; fortzat constrins nevoit obligat. Cu mishcari incete silite tzaranii deschisera calea stringinduse pe marginile ulitzei. REBREANU R. II 45. ♦ Nesincer nenatural. Pentru k sa dea o atzitzare mai vie acestor laude silite defaimau din mult in mai mult petrecerile holteiei. NEGRUZZI S. I 75. ◊ (Adverbial) Doamna Vorvoreanu se oprise. Zimbi silit galben. DUMITRIU B. F. 145. 2. (Despre actziuni mishcari) Zorit grabit. Merse merse pina ce dupa o calatorie silita ajunse la locul cu pricina. ISPIRESCU L. 127.