SIHASTRÍ sihastresc vb. IV. Intranz. shi refl. A deveni sihastru a se face sihastru; fig. a trai izolat retras. Noi neam sihastrit aicea k sa pastorim oile. SADOVEANU O. VIII 250. [Anichit era] amarit uneori k locurile pe unde traieshte el nu se aseamana cu acelea pe unde au sihastrit marii cuvioshi. STANOIU C. I. 152.