SIGURANTZA. Subst. Sigurantza siguritate (inv.) incredere convingere convictziune (livr.) certitudine credintza persuasiune (livr.); aplomb (livr.); incredintzare promisiune ferma. Certitudine precizie exactitate autenticitate adevar. Securitate. Aparare protectzie protejare paza ocrotire. Asigurari sociale. Garantzie garantare. Cautziune; amanet gaj zalog. Garant. Asigurator. Asigurat. Adj. Sigur sigurisim (rar) foarte sigur absolut sigur convins; neindoielnic neindoios incontestabil de necontestat indubitabil (frantzuzism); cert categoric precis exact autentic adevarat. Convingator persuasiv (livr.). Garantat asigurat. Vb. A fi sigur a fi convins a avea convingerea a nu avea nici o indoiala (un dubiu) a fi ferm convins; a nu lasa (a nu incapea) nici o indoiala a nu pune la indoiala. A asigura a da asigurari a incredintza a convinge a persuada (livr.); a garanta a da garantzie a prezenta garantzia de.... A (se) asigura a siguripsi (inv.) a (se) pune la adapost a lua masuri de asigurare a lua masuri de sigurantza. Adv. Cu sigurantza in mod cert fara indoiala fara umbra de indoiala desigur sigur garantat (fam.) neindoielnic de buna seama. In afara de orice pericol fara (nici un) risc in sigurantza. V. adevar afirmatzie aparare certitudine ocrotire paza promisiune salvare.