SIGURÁNTZA (3) sigurantze s. f. 1. Lipsa de primejdie; sentiment de linishte shi incredere care il da cuiva faptul de a se shti la adapost de orice pericol; securitate. 2. Lipsa de indoiala convingere neclintita incredere nestramutata; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu sigurantza = a) fara indoiala desigur; sigur; b) cu incredere cu hotarare ferm. ♦ Fermitate precizie; pricepere indemanare. 3. Dispozitiv la armele de foc care impiedica descarcarea accidentala a armei. ♦ Organ de mashina aparat sau dispozitiv care protejeaza un material sau un sistem tehnic impotriva efectelor daunatoare provocate de actziuni interioare sau exterioare. ◊ Sigurantza in functzionare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care intrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Sigurantza automata = sigurantza electrica de tipul unui intrerupator automat care este repusa in functziune prin simpla apasare a unui buton. ♦ Ac de sigurantza = ac prevazut cu o inchizatoare care i acopera varful pentru a evita intzepatura sau pentru a impiedica desprinderea din locul unde este infipt. ♦ Dispozitiv care se introduce in broasca unei ushi pentru k usha sa nu poata fi deschisa cu o cheie falsa. 4. (In trecut) Organ de stat cu atributzii de a apara ordinea shi linishtea publica. [Var.: (inv.) sigurántzie s. f.] Sigur + suf. antza.