SHUVÓI shuvoaie s. n. (Mai ales la pl.) 1. Curent de apa care se scurge cu repeziciune pe locuri inclinate (in urma ploilor mari a topirii zapezilor etc.). V. puhoi torent. O vijelie grea A prabushit un uriash stejar in calea mea. Iar podul peste care era sa trec La dus shuvoiul cu inec. BENIUC V. 20. Sau topit repede nametzii... Au pornit apele. SHuvoaiele cresc se scurg spre girla. STANCU D. 108. Muntele se invalui o luna intreaga in neguri shi in ploi putrede; potecile se prefacura in shuvoaie. GALACTION O. I 159. ◊ Fig. Soarele varsa shuvoaie de foc. SADOVEANU O. VI 211. SHuvoaie de metal lichid au inceput sa se imprashtie prin fabrica nascind groaza. SAHIA N. 34. ♦ Fig. Val multzime de oameni (in mishcare). SHuvoiul acesta de oameni era o manifestatzie a tineretului studios. CONTEMPORANUL S. II 1954 nr. 389 6/3. Priveam garile metroului shi vedeam cum shuvoaie de oameni patrundeau in aceste gari. STANCU U.R.S.S. 17. ◊ Fig. Vorbire repede debit verbal. A oprit Dima shuvoiul vorbelor shi a ramas pe loc cu miinile cazute dea lungul trupului. GALAN Z. R. 94. 2. Curs fir de apa (umflat de ploi). Am intrat in shuvoi. Luntrea merge lin o data cu apele. STANCU D. 521. A trecut iarna apoi shuvoiul de primavara al Lisei. Au ieshit malurenii la arat. SADOVEANU M. C. 10. Se balacira in apa pe linga salciile de pe malul celalalt unde era shuvoiul adinc. CAMIL PETRESCU O. I 619. SHuvoiul apei = partea (de obicei mijlocul) unui riu unde apa curge cu repeziciune. Pl. shi: shuvoiuri (SADOVEANU O. VI 257). Variante: shivói (G. M. ZAMFIRESCU SF. M. N. II 154 ANGHEL PR. 56 ALECSANDRI T. 254) shiói (SANDUALDEA U. P. 37 ALECSANDRI P. III 214) s. n.