SHUIERÁT¹ shuieraturi s. n. Faptul de a shuiera. 1. SHuier (1.) Suflarile vintului care trecea... cun shuierat ascutzit. BART S. M. 52. ♦ Zgomot produs de o respiratzie shuieratoare. Iapa sura... alergind alaturea cu dinsul shuieratul largilor ei nari era k boldul unui pinten pentru armasarul care atunci shi mai tare se rapezea. NEGRUZZI S. I 42. 2. SHuier (2). Freamatul shi shuieratul a mii de mii de sagetzi. NEGRUZZI S. I 127. 3. SHuier (3). Saude un shuierat prelung care sfishie k sfircul unui bici linishtea luminoasa a diminetzii. Puiu se gindeshte: Vine trenul. SADOVEANU O. III 237. Locomotiva gifii shi scoase un shuierat asurzitor. DELAVRANCEA H. T. 81.