SHUI² SHÚIE shui shuie adj. (Despre fiintze) Subtzire zvelt; (despre plante shi partzi ale lor) mladios. Era un vlajgan cam inalt shui cu capul mic nas ascutzit. CAMIL PETRESCU O. II 14. Marunta shi shuie cu incheieturi gingash strunguite la miini shi picioare. M. I. CARAGIALE C. 126. [Cerbul] se iveshte un minut prin cimpie... cu trupul shui shi elegant. ODOBESCU S. III 136. In insula cea pustie shi prigorita de soarele african abia se zareau citziva copaci din aceia cu ramurilenalte shi shuie care se cheama palmi. id. ib. 251. ♦ (Despre obiecte) ingust. Pe scindura shui sa poticnit... Dar cit ai clipi a fost iar in picioare. POPA V. 317. ♦ (Neobishnuit despre priviri) Patrunzator ascutzit. Pun copac inalt sa suie Pentinsori de codri negri aruncind privirea shuie In adinca departare el vazu zare de foc. EMINESCU L. P. 126.